Astăzi am
realizat că anii de gimnaziu s-au terminat. Parcă ieri intram pentru prima dată
în școala aceasta, cu emoții și cu ghiozdanul mult prea mare pentru mine, iar
acum mă pregătesc să spun „adio” clasei în care am crescut.
Clasa a
VIII-a a fost cel mai greu, dar și cel mai frumos an. La început eram toți
concentrați pe teste, pe note și pe Evaluarea Națională, însă pe parcurs am
început să ne dăm seama că fiecare zi petrecută împreună valorează mai mult
decât orice examen. Pauzele au devenit mai importante, glumele mai amuzante,
iar momentele simple mai speciale.
Îmi voi
aminti mereu gălăgia din clasă înainte să intre profesorii, râsetele care
începeau din nimic și privirile complice când cineva era scos la tablă. Chiar
și momentele în care ne plângeam că avem prea multe teme sau prea multe teste
au ajuns acum amintiri frumoase.
În ultimul
timp, totul pare diferit. Când mă uit la colegii mei, nu îi mai văd doar ca pe
niște oameni cu care am împărțit aceeași bancă sau aceeași sală de clasă. Îi
văd ca pe o parte din copilăria mea. Cu ei am crescut, am învățat, am râs și
m-am schimbat.
Cel mai
greu este gândul că în curând fiecare va merge pe drumul lui. Unii vor ajunge
la licee diferite, alții poate se vor îndepărta în timp, iar clasa noastră va
rămâne doar în poze și în amintiri. Și totuși, cred că nimeni nu va uita anii
aceștia.
Clasa a
VIII-a nu a fost doar despre lecții și examene. A fost despre ultimele momente
ale copilăriei. Despre prietenii sincere, emoții, speranțe și despre
sentimentul acela ciudat că un capitol important se încheie prea repede.
La final, îmi dau seama că nu notele sau
testele vor rămâne cele mai importante, ci oamenii și momentele trăite
împreună. Iar oriunde vom ajunge, o parte din noi va rămâne mereu aici, în
clasa a VIII-a, acolo unde am fost copii fără să știm că timpul trece atât de
repede. Brănilă
Dragoș Ștefan, clasa
a VIII-a A.
