Jurnal de clasa a VIII-a

 

              Astăzi am realizat că anii de gimnaziu s-au terminat. Parcă ieri intram pentru prima dată în școala aceasta, cu emoții și cu ghiozdanul mult prea mare pentru mine, iar acum mă pregătesc să spun „adio” clasei în care am crescut.

             Clasa a VIII-a a fost cel mai greu, dar și cel mai frumos an. La început eram toți concentrați pe teste, pe note și pe Evaluarea Națională, însă pe parcurs am început să ne dăm seama că fiecare zi petrecută împreună valorează mai mult decât orice examen. Pauzele au devenit mai importante, glumele mai amuzante, iar momentele simple mai speciale.

          Îmi voi aminti mereu gălăgia din clasă înainte să intre profesorii, râsetele care începeau din nimic și privirile complice când cineva era scos la tablă. Chiar și momentele în care ne plângeam că avem prea multe teme sau prea multe teste au ajuns acum amintiri frumoase.

             În ultimul timp, totul pare diferit. Când mă uit la colegii mei, nu îi mai văd doar ca pe niște oameni cu care am împărțit aceeași bancă sau aceeași sală de clasă. Îi văd ca pe o parte din copilăria mea. Cu ei am crescut, am învățat, am râs și m-am schimbat.

              Cel mai greu este gândul că în curând fiecare va merge pe drumul lui. Unii vor ajunge la licee diferite, alții poate se vor îndepărta în timp, iar clasa noastră va rămâne doar în poze și în amintiri. Și totuși, cred că nimeni nu va uita anii aceștia.

              Clasa a VIII-a nu a fost doar despre lecții și examene. A fost despre ultimele momente ale copilăriei. Despre prietenii sincere, emoții, speranțe și despre sentimentul acela ciudat că un capitol important se încheie prea repede.

              La final, îmi dau seama că nu notele sau testele vor rămâne cele mai importante, ci oamenii și momentele trăite împreună. Iar oriunde vom ajunge, o parte din noi va rămâne mereu aici, în clasa a VIII-a, acolo unde am fost copii fără să știm că timpul trece atât de repede. Brănilă

Dragoș Ștefan, clasa a VIII-a A.