Povești... Povestiri... Basme...

         Acesta este titlul cărții realizate de Dinu Mihaela Iulia Ina, elevă în clasa a V-a A. Pozele din carte sunt realizate de ea, iar textele reprezintă o adevărată comoară: lumea privită prin ochi de copil. Vă prezint mai jos câteva din creațiile Inei, în speranța că veți trăi câteva momente plăcute, ce vă vor trezi amintiri din vremea copilăriei.

 

 FABRICA DE VISE

O seară însoţită de blânda strălucire a lunii şi a fiicelor ei, steluţele, poate, cât ai clipi, să te adoarmă. Aşa s-a întâmplat şi cu Doriana, o fetiţă căreia îi place aventura.

– Doriana, scumpa mea! E timpul de culcare! strigă mama fetiţei.

În zadar, însă. Copilul era deja în dulcea lume a viselor, deoarece Moş Ene s-a gândit că i-ar prinde bine să viseze mai mult ca de obicei.

La un moment dat a început „călătoria”. Doriana s-a trezit pe un nor imens. Pe acesta se mai aflau pomişori de puf, căsuţe mici, galbene şi foarte strălucitoare şi o clădire fantastică şi uriaşă.

– Hei, e cineva aici? Sunt o fetiţă mică şi mi-e teamă să nu mă rătăcesc printre aceste clădiri şi plante neobişnuite!

O voce subţire îi răspunde:

– Te pot ajuta! Îţi pot arăta împrejurimile, dacă doreşti!

– Da, da, ar fi minunat! răspunde Doriana. Aş vrea să ştiu cine eşti! Nu trebuie să-ţi fie frică de mine căci sunt o persoană blândă!

Din spatele celui mai gros pomişor ieşi o creatură cu faţă de om, cu aripi mari şi albe şi o aură deasupra capului.

– Eşti un înger! exclamă fetiţa.

După ce au purtat o conversaţie, îngeraşul i-a arătat Dorianei totul de pe „Norul Magic”.

–  Acolo ce este?

– Este „Fabrica de vise”. În acea clădire lucrează Moş Ene.

Curioasă din fire, fetiţa a vrut neapărat să exploreze clădirea misterioasă.

Deschizând uşa pe care scria : „De vei intra, bucurie pe pâine vei mânca!”, Doriana a văzut visele copiilor din întreaga lume. Uitându-se mai atent, descoperi visul unui băiat care dorea o maşinuţă. Ştiind că avea una nou-nouţă exact cum
şi-o dorea copilul, s-a dus cu viteza luminii şi a luat-o de acasă.

A pus-o în coşuleţul pe care scria: „Lucruri pentru dorinţele lui Vlad”. Într-o clipă, lângă pătuţul băiatului, apăru jucăria trimisă.

Doriana nu-şi mai încăpea în piele de bucurie că a făcut o faptă nobilă.

Când s-a trezit, fetiţa era sigură că va mai face fapte bune şi va mai vizita fabrica de vise.

 

MINUNATA ARĂTARE

 

După părerea mea, „minunata arătare” este o fiinţă ne­mai­pomenită, care cu siguranţă se întâlneşte de obicei în lumea basmelor. Inima creaturii ar trebui să fie caldă, iar mintea să fie folosită în scopuri nobile. Eu îmi imaginez că această arătare ajută pe oricine are nevoie, nepăsându-i de fizicul său.

Aspectul ciudat format din urechi mari şi verzi, gură de cal, nas mic, rotund şi brobonat te înfioară. Mai sunt şi braţele de gorilă, coada de dinozaur, părul lung, atârnând pe faţă. Surprinzător, însă, este că această creatură are picioare omeneşti. Hainele îi lipsesc, dar ca încălţăminte are opinci confecţionate de ea însăşi.

La vederea ei, şocul este puternic, dar privind adânc în ochii trişti şi singuratici, îţi poţi da imediat seama că sub o înfăţişare cutremurătoare este o inimă de aur. Nu mulţi au acest dar!

Prin descrierea mea sper că v-am atras atenţia, arătându-vă că fizicul este mult mai neînsemnat decât sufletul curat.